Mariana Marin, Anul acesta cireşele
Nu-i mai cer acestei lumi decât liniştea.
O fărâmă de cer.
Ceva care să ne facă mai buni,
să ne redea curajul
din toate romanele adolescenţilor miopi
şi anul acesta cireşele.
Nu-i mai cer acestei lumi
decât dreptul de a fi eu însămi
şi de a şti că şi aproapele meu poate fi la fel.
Simona Popescu, Elice
eu am venit pe lume
ca să nu înţeleg nimic
şi să încurc pe alţii
pe mama mea de exemplu
am venit pe lume ca să port ochelari
şi ochelari nu port
şi astfel să confund bărbaţii cu femeile
şi astfel să-mi placă fetele tunse scurt
în jurul meu culori în mişcare lumini
depărtări prăfuite ceţoase
străluciri fără contur
am o faţă tânără şi una bătrână
şi unii o ştiu pe una
şi alţii pe cealaltă
şi nimeni pe amândouă
am venit pe lume ca să cunosc lumea şi s-o uit
şi nici nu pot să pricep
şi nici să uit nu pot
bâlci tărcat înecat în fum fum fum
mă bâţâi în toate părţile ca o jucărie cu cheiţă
parcurg distanţe mă întorc obosesc
o iau de la capăt fără sens împrăştii căldură
am venit eu pe lume ca să-mi fie
foame sete somn cald şi frig
şi să simt şi să spun în atâtea feluri
să caut soluţii lene să-mi fie
să aştept să nu am răbdare
stau pe un scaun cu perniţă
ca o pasăre pe-o creangă
(o pasăre fără glas)
cerul albastru
gust de zgură în gură
cumplită linişte
şi o elice în creieri
Marta Petreu, Certitudini de iarnă
Îndepărtat de noi dumnezeu:
pururea în faţa mea stă o vieţuitoare ca mine
pe nimic se sprijină cauza mea bună
drumul prin frig în rochia violetă de seară
Marta Petreu, Elegie
Amândoi suntem popas
între uşi
deschizându-se, închizându-se.
2 comentarii:
Superba "Anul acesta ciresele"- mi-a adus aminte de acel "Trebuie sa devii ceea ce esti!" al lui Nietzche. Si "Elice"... hmmm cele doua fete. Poate ca mai mult curaj ii trebuie celui care isi doreste sa le cunoasca pe amandoua. :)
Imi place in mod deosebit ultima, "Elegie". Este apropiata de stilul si profunzimea acelor aforisme pe care le-am scris pe licurici, care-ti provoaca revelatii surprinzatoare si o intelegere directa, fara ratiune. Ajunge la destinatia sufleteasca rapid, ca o sageata bine tintita.
M-am gandit mult la metafora elicei si mi se pare extrem de reusita, plurisemantica. ,,Elicea in creieri" ar fi si neastamparul, efervescenta creatoare a varstei (Simona Popescu era foarte tanara in anii '80, cand a debutat), dar si istetimea mintii, inteligenta, zbarnaitul creierilor. Suna cam aiurea, dar eu la asta m-am gandit.
Intreaga lirica feminina postmoderna are un alt tip de sensibilitate, care mai recepteaza ecouri de o mare profunzime a sufletului.
Trimiteți un comentariu