Primele impresii!

Scriu aceste rânduri pe plaja din Porto Santa Margherita și mă lupt cu o conexiune wireless destul de șugubeață și răzvrătită care nu vrea nicicum să-mi asigure continuitatea, expediindu-mă deseori în afara ei tocmai în plină febră creatoare. Reiau cu tenacitate de fiecare dată procesul de înregistrare, pentru că un oarecare moment de relache îmi permite să vă împărtășesc primele impresii, e drept, cu întârziere, despre ce a însemnat pentru mine întâlnirea cu acest colț de lume care nici măcar nu apare pe unele hărți. Am descoperit cu uimire locul și mi-am dat seama din primele clipe că nu seamănă cu nici o altă stațiune din cele ce mi-au prilejuit sejururi anterioare pe Riviera Venețiană (Lido di Jesolo, Lignano și Bibione). Porto Santa Margherita este de departe cea mai liniștită și așezată, datorită, în primul rând, umanității care o populează, turiști de toate vârstele, cu un imens respect față de toate regulile locului. Habar n-aveam că spațiul este destinația privilegiată a italienilor din nord, proprietari de yachturi, vizibile în toată strălucirea lor chiar de la intrarea în localitate, în micul port ce propune o desfășurare de-a dreptul impresionantă de parâme și catarge ascuțite, într-un continuu nesfârșit. O plimbare pe Corso Genova, artera comercială principală, îmi confirmă specificul locului, căci răsar peste tot magazine specializate pe distribuirea unor produse inerente navigației.

Pentru o săptămână locuiesc într-o reședință condominială plină de italieni, germani și austrieci. Se poartă extraordinar cu mine, mai ales italienii, pe care-i descopăr mult mai calzi decât frații lor din sud, lipsiți de prejudecăți și aere de superioritate. Aflu că mulți dintre ei sunt și proprietarii unor apartamente din condominiu, pe care le mai închiriază uneori turiștilor în plin sezon prin intermediul agențiilor. În privința cazării nu descopăr nimic nou față de celelalte locuri de agrement. O caracteristică a întregii zone turistice din nord-estul Italiei este răspăndirea aparthotelurilor și a condominiilor, ce oferă condiții deosebite, menite a satisface toate mofturile. Despre curățenie, liniște, locuri de destindere... ce să mai vorbesc! Fotografiile sunt edificatoare (poate că nu sunt toate de o calitate ireproșabilă, căci le-am făcut cu două aparate). Plaja, pe două niveluri, e o întindere de nisip fin, auriu, brăzdată pe malul mării de un șirag de cochilii uriașe de midii. Nu mă mai frapează acum gestul turiștilor de a-și lăsa lucrurile pe plajă în timpul odihnei de după-amiază sau noaptea. M-am obișnuit cu acest obicei încă de anul trecut, căci fiecare turist are un loc al său pe plajă, protejat cu strășnicie de cei care o administrează. Nimic nu dispare, totul e regăsit exact cum a fost lăsat. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce ar însemna o asemenea temeritate pe litoralul românesc al Mării Negre! Sunt totuși într-o altă lume și prefer să mă las în voia liniștii și a zumzetului valurilor. Încep să ma concentrez mai greu... Alături de mine, doi venețieni își povestesc pe un ton molcom și scăzut experiențele cotidiene. Mă mir că au venit tocmai aici, credeam că preferă să părăsească laguna doar pentru plaja din Lido di Venezia.

Oamenii continuă să mă impresioneze zi de zi. Toate generațiile se intersectează pe alei, pe plajă, pe corso: grupuri de adolescenți lipsiți de griji, persoane mai vârstnice extrem de dinamice. într-o excelentă formă fizică, mereu pe bicicletele închiriate sau pe... role, bebici de o lună etc. E o plăcere să vezi foarte tinerii părinți italieni rostogolindu-se prin nisip pentru a face câte o mogâldeață cu ochi, de nici un an, să gângurească de bucurie. De fapt, așa se formează adevărații oameni, cu multă, multă iubire. Mai avem destule de învățat de la ei.

Poate e o coincidență faptul că la plecare am luat cu mine ultimul număr al revistei ,,Dilema veche”, a cărui temă este chiar ,, Români în străinătate”. Îmi dau seama că nu mă mai încadrez de mult în profilul turistului român, pierdut, de fapt, în lumea shopping-ului, ci prefer pura delectare în ritmul lumilor străine.

Mai am foarte multe de împărtășit, dar sub soarele torid vântul a început să se întețească și să-mi spulbere nisipul fin peste tastatură. Am să salvez într-un fișier word tot ce am scris și am să public diseară, când mă voi întoarce pe plajă pentru a reintra în zona conexiunii. Ziua de mâine o dedic Veneției și insulelor sale lagunare. O sooole miiiooo!!!

OK! Am reușit să mă reîntorc pe plajă și să postez articolul. Vă doresc o noapte frumoasă!