Contribuţii didactice moderne: proiectarea studiului de caz

Dinamica unor specii: jurnalul şi memoriile de detenţie - apariţii editoriale după 1990 (studiu de caz)

Articol apărut în Revista de pedagogie nr. 4-6/2009, pp. 167-180.

1. Argument didactic

Începând cu anul şcolar 2006/2007, în programa şcolară de limba şi literatura română pentru clasa a XI-a şi a XII-a s-a introdus o nouă metodă activă de predare-învăţare: studiul de caz. Preluată din zona ştiinţelor sociale, metoda este de multă vreme întrebuinţată cu succes în acest domeniu. E necesar să se facă distincţia între studiul de caz ca instrument pedagogic şi studiul de caz ca metodă riguroasă de cercetare. În programa şcolară, studiul de caz este conceput în scop pedagogic. Oricare ar fi perspectiva din care abordăm problematica metodei, se reţine de la început că face parte dintre cele mai dificile tipuri de cercetare, necesitând desfăşurarea unei întregi strategii de lucru.

În contextul unei didactici moderne a limbii şi literaturii române, studiul de caz devine un instrument necesar, preferabil altor strategii, mutând accentul de pe rolul tradiţional al profesorului în clasă pe activitatea independentă şi pe grupe a elevilor. În învăţarea autonomă, rolul profesorului se restrânge treptat. El nu mai este un deţinător de sensuri, nu este unicul interpretativ al acestora, ci deţine pertinenţa de sens. Sensurile pot fi oferite şi de elevi, prin activităţi de tip practic, aplicativ, formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini concrete. O importanţă aparte se acordă parametrilor hermeneutici ai poziţiei profesorului în clasă. El îşi asumă diverse roluri: de regizor, moderator, îndrumător, stimulând activitatea proprie a elevilor. În activitatea didactică trebuie să ţină seama de formaţia anterioară a elevilor, de vârsta lor, precum şi de câmpurile de receptare şi transfer. În funcţie de potenţialul elevilor, profesorul adoptă stilul cel mai convenabil; dacă potenţialul cognitiv al elevilor este mare, stilurile de învăţare pot fi creative, centrate pe analiză şi sinteză.

Beneficiile sunt numeroase, aşa cum vom dovedi prin proiectarea unui studiu de caz la literatura română. Studiul de caz nu înseamnă o simplă colectare a datelor, nici simplă observaţie a fenomenelor literare. Presupune o investigaţie, se bazează pe surse multiple de dovezi. Este o metodă complexă, atotcuprinzătoare, întrucât porneşte de la formularea unor ipoteze, pentru a dirija apoi documentarea, culegerea informaţiilor, precum şi analiza şi interpretarea datelor.

Pentru clasa a XII-a, programa şcolară de limba şi literatura română prevede ca accentul să se pună pe ,,dezvoltarea competenţei culturale a elevilor, ceea ce implică un demers de contextualizare istorică şi culturală a fenomenului literar”[1]. Se urmăresc valori şi atitudini care să contribuie la educarea spiritului critic, a sensibilităţii estetice, a conştiinţei propriei identităţi culturale. E importantă formarea unei personalităţi autonome care să manifeste interes pentru varietatea formelor de expresie artistică şi pentru participarea la viaţa culturală. Toate acestea devin imperative ale unui învăţământ modern care transformă elevul în agent al propriei sale formări. De aici reiese necesitatea aplicării studiului de caz la disciplina Limba şi literatura română. Rezultatele sunt: deplasarea accentului de pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, diversificarea strategiilor de predare – învăţare - evaluare, adoptarea unei perspective preponderent comunicative, abordarea diferenţiată a textelor propuse în programă pentru studiul de caz, deschiderea spre abordările inter- şi transdisciplinare. În domeniul comunicării se urmăreşte dezvoltarea deprinderilor şi competenţelor de documentare şi argumentare ale elevilor. În domeniul literaturii aşteptările sunt mult mai numeroase: formarea competenţelor de lectură ale unui cititor avizat, capabil să sintetizeze trăsăturile definitorii ale unui gen literar sau epoci culturale, să încadreze într-un context cultural textele studiate, să identifice apropierile dintre un text literar şi estetica (poetica) la care poate fi raportat sau particularităţile care-l individualizează în raport cu aceasta.

2. Argument literar

În continuarea demersului didactic, vom reda proiectul unui studiu de caz la clasa a XII-a, domeniul Literatura română, curriculum diferenţiat de tip A.

Se ilustrează cel de-al cincilea studiu de caz din programă: ,,Se va alege una dintre următoarele două teme propuse: 1) Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile – apariţii editoriale după 1990, 2) Tendinţe în literatura română actuală”[2]. Pentru aplicarea problematicii tratate în partea ştiinţifică a lucrării, alegem prima temă propusă: Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile – apariţii editoriale după 1990. Propunem o particularizare a temei, prin referirea la jurnalele şi memoriile de detenţie.

Înainte de proiectarea strategiei didactice, trebuie să răspundem la câteva întrebări provocatoare: ,,De ce propunem studiul?” şi ,,Ce sperăm să obţinem în urma realizării lui?”

Răspunsul la prima întrebare ne obligă să observăm că, înainte de 1989, jurnalele şi memoriile oamenilor de cultură care au trecut prin infernul închisorilor comuniste n-au fost accesibile studierii de către cercetători, fie ei filologi sau istorici. Cărţile au avut un destin unic, acela de ,,cărţi arestate”, majoritatea confiscate de aparatul represiv al regimului. După 1990, explozia editorială a jurnalelor, memoriilor şi amintirilor de detenţie a dezvăluit cititorului român o lume sumbră pe care înainte doar a intuit-o, fără să cunoască adevărata ei dimensiune. Dacă pentru istorici aceste cărţi sunt documente subiective, pentru filolog au valoare literară. Ele se pretează la multiple interpretări, dar cele mai pertinente sunt legate de caracterul lor literar şi de locul pe care-l ocupă în aşa-numitul domeniu al literaturii de frontieră. S-a intuit valoarea estetică şi documentară a acestor scrieri, care-şi iniţiază cititorii într-un capitol destul de puţin cunoscut al istoriei contemporane. De aceea, se impune studierea lor în ciclul liceal, într-o etapă a şcolarităţii în care elevii au capacităţile comprehensive necesare şi un sistem axiologic bine fundamentat. De altfel, programa actuală de limba şi literatura română pentru clasa a XII-a prevede obligativitatea studierii unor jurnale carcerale în cadrul teoretic mai larg al speciei literare. În celelalte clase liceale, textele amintite fac obiectul analizei din alte perspective: lexicală, structurală, stilistică.

Răspunsul la cea de-a doua întrebare trebuie să ţină seama de conţinutul programei şcolare pentru ciclul liceal. Odată cu introducerea studiului acestor cărţi în curriculum, elevii au posibilitatea de a se iniţia într-un nou tip de literatură, aflată la limita dintre realitate şi ficţiune, dintre literar şi nonliterar. Studiul aprofundat se face în contextul mai larg al unei ,,poetici” a jurnalului, care aşază aceste texte în sfera literaturii subiective ce propune o relaţie de identitate între Autor-Narator-Personaj. Sunt cele mai potrivite opere literare pentru ilustrarea dinamicii genului autobiografic după 1990 în literatura română. Chiar dacă textele sunt inedite pentru elevi, demersul didactic nu se face pe un teren nesigur, întrucât cercetătorii fenomenului concentraţionar le-au explorat minuţios, iar sursele bibliografice sunt numeroase. Necesitatea studierii jurnalelor carcerale este determinată şi de conţinutul acestora, care atinge latura emoţională a cititorului. Prin realizarea acestui studiu de caz se urmăreşte, în primul rând, familiarizarea elevilor cu un segment al literaturii contemporane mai puţin explorat în şcoală, pentru identificarea particularităţilor formale, structurale şi estetice. În al doilea rând, sunt vizate competenţele de comunicare şi argumentare a propriilor opinii, de analiză şi interpretare a textelor dintr-o perspectivă originală. Competenţele vizate se regăsesc în proiectul studiului de caz.

Operaţionalizarea se realizează prin proiectarea didactică. Parcursul didactic al studiului de caz este construit pe grila propusă de doamna cercet. şt. princ. dr. Octavia Costea în cadrul unui proiect de formare pentru profesorii de limba şi literatura română, desfăşurat în octombrie 2006 la Oradea. Se optează pentru o proiectare ramificată, privită din diferite perspective, întrucât complexitatea activităţii atrage centre de interes din domenii multiple, cum ar fi istoria, istoria literaturii, ştiinţele politice, psihologia, sociologia.

3. Proiectul studiului de caz

Clasa a XII-a (profil umanist, specializarea filologie)

Disciplina: Limba şi literatura română

Domeniul: Literatura română - curriculum diferenţiat tip A (4 ore pe săptămână)

Capitolul: Literatura română în perioada postbelică

Tema: Studiu de caz: Dinamica unor specii: jurnalul şi memoriile de detenţie – apariţii editoriale după 1990

Durata: 28 de săptămâni

Scopul: evidenţierea specificului jurnalelor şi memoriilor de detenţie în literatura română după 1990.

Competenţe generale (din programa şcolară):

1. comprehensiunea şi interpretarea textelor;

2. situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă;

3. argumentarea orală şi în scris a opiniilor în diverse situaţii de comunicare.

Competenţe specifice:

1. analiza relaţiilor dintre operele studiate (jurnalele şi memoriile carcerale) şi contextul cultural în care au apărut;

2. adecvarea strategiilor de lectură la specificul textelor literare studiate, în vederea înţelegerii şi interpretării originale;

3. compararea propriei interpretări a textelor studiate cu altele, realizate de colegi sau de critici şi istorici literari;

4. formarea deprinderii de cercetare a documentelor şi de culegere a informaţiilor esenţiale;

5. analiza şi clasificarea informaţiilor obţinute prin documentare;

6. adecvarea tehnicilor şi strategiilor argumentative la situaţii de comunicare concrete;

7. compararea şi evaluarea unor argumente diferite pentru a formula judecăţi proprii.

Strategia didactică:

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, observaţia activă, lectura multiplă, exerciţiul, dezbaterea, problematizarea, demonstraţia, brainstorming-ul, învăţarea prin descoperire, analiza cantitativă şi calitativă, listarea – generalizarea trăsăturilor

Mijloace de învăţământ – resurse: fişe de lectură, fişe de muncă independentă, fişe de autoevaluare sumativă, reportofon, laptop, DVD-uri, CD-uri, aparat de filmat, aparat de fotografiat, casete video şi audio, imprimantă, hârtie de xerox, tabele de clasificare a informaţiilor, fotografii în albume proprii ale elevilor şi în albume virtuale (Dinu Lazăr, Memorialul de la Sighet şi Jilava şi Dora Ionescu, Sighet – Şcoală a memoriei româneşti), documente filmate, filmul Binecuvântată fii, închisoare de Nicolae Mărgineanu după romanul omonim de Nicole Valérie Grossu, colecţia de DVD-uri Memorialul durerii, serial documentar realizat de Lucia Hossu-Longin, spaţiul virtual – site-uri: www.galerie.liternet.ro, www.memorialsighet.ro, www.crimelecomunismului.ro

Spaţii de desfăşurare: sala de clasă, spaţiile documentării (biblioteci, arhivă, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, muzee), cabinetul de informatică, sala festivă a colegiului.

Forme de organizare a activităţii didactice: activitate independentă individuală şi pe grupe, excursia de documentare, vizita, explorarea spaţiului virtual

Bibliografia :

a) Jurnale şi memorii carcerale, amintiri din perioada detenţiei

· Constante, Lena, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România. Bucureşti: Ed. Humanitas,1992

· Georgescu, Adriana, La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti. Bucureşti: Editura Humanitas, 1992

· Giurescu, Constantin C., Amintiri (Cinci ani şi două luni în penitenciarul de la Sighet). Bucureşti: Ed. All Educational, 2000

· Ioanid, Ion, Închisoarea noastră cea de toate zilele. Bucureşti: Ed. Albatros, vol. I, II, 1991, vol. III, 1992, vol.IV, 1994, vol. V, 1996

· Nandriş-Cudla, Aniţa, 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean. Bucureşti: Editura Humanitas,1991

· Orlea, Oana, Ia-ţi boarfele şi mişcă!. Bucureşti: Ed. Cartea Românească, 1991

· Sârbu, Ion D., Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Bucureşti: Ed.Institutului Cultural Român, 2005

· Steinhardt, N., Jurnalul fericirii. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1991

· Wurmbrand, Richard, Cu Dumnezeu în subterană. Bucureşti: Editura ,,Casa Şcoalelor”, 1994

b) Studii, cercetări

· Bălan, Ion, Regimul concentraţionar din România (1945-1964). Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, 2000

· Cesereanu, Ruxandra, Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste. Ediţia a II-a. Iaşi: Ed. Polirom, 2005

· Hossu-Longin, Lucia, Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007

· Ierunca, Virgil, Fenomenul Piteşti. Ediţia a III-a. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007

· ***, Şcoala memoriei – Sighet. Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, toate apariţiile

c) Documente

· ***, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii. 1959-1989. Bucureşti: Ed. Nemira, 2005

· ***, Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu, coordonator Mihai Giugariu. Bucureşti: Ed. Vremea, 1996

d) Critică şi istorie literară

· Ardeleanu, George, N. Steinhardt – monografie. Braşov: Ed. Aula, 2000

· ***, Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, adnotată de Ion Manolescu. Bucureşti: Ed. Humanitas, 1996

· Ştefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000. Bucureşti: Ed. Maşina de scris, 2005

e) Estetica jurnalului

· Mihăieş, Mircea, Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea. Iaşi: Ed. Polirom, 2005

· Mihăilescu, Dan C., Literatura română în postceauşism, vol. I, Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare. Iaşi: Ed. Polirom, 2004

· Simion, Eugen, Ficţiunea jurnalului intim, vol I-III. Bucureşti: Ed. Univers enciclopedic, 2001

f) Didactică

· Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ. Bucureşti: EDP, 1976

· Costea, Octavia, Proiect de formare. Strategii de predare, învăţare, evaluare pentru profesorii de limba şi literatura română, în format electronic, 2006

· Niculescu, Rodica Mariana, Pregătirea iniţială psihologică, pedagogică şi metodică a profesorilor. Braşov: Ed. Universităţii Transilvania, 2005

· Yin, Robert K., Studiul de caz. Designul colectarea şi analiza datelor. Iaşi: Ed. Polirom, 2005

4. Parcursul didactic al studiului de caz

4.1. Etapa pregătitoare ( preoperaţională) – vizează dimensiunea preoperatorie şi teoretică

4.1.1. Anunţarea temei – în prima săptămână de şcoală (S1)

Se repartizează grupa de elevi de la începutul anului şcolar. Grupa va cuprinde şase elevi. Componenţa grupei o propun elevii sau o decide profesorul. Indiferent de modalitatea constituirii, este stabilită încă din prima săptămână de şcoală, când se comunică şi tema studiului de caz. Se formulează tema principală a studiului de caz şi câteva teme secundare: tema principală - Dinamica unor specii literare: jurnalul şi memoriile de detenţie – apariţii editoriale după 1990; temele secundare: ,,Literaritatea” jurnalelor şi memoriilor carcerale; Raportul dintre realitate şi ficţiune în literatura de frontieră; Contextul redactării jurnalelor şi memoriilor de detenţie.

4.1.2. Conceperea planului sau ,,designului” de studiu – în următoarele două săptămâni (S2, S3)

Pentru început, se formulează scopul studierii jurnalelor şi memoriilor de detenţie: pentru ilustrarea dinamicii literaturii de frontieră după 1990. Se explică în constă ineditul temei propuse şi ce valoare are pentru literatura română efortul recuperator al acestor texte. Apoi, se clarifică, se detaliază aspectele care trebuie studiate. Se explică ce fel de opere literare prezintă relevanţă pentru le

ctură şi interpretare, pentru a se elimina textele care nu au legătură cu tema propusă. Sunt prezentate unităţile de analiză: operele literare, documentele de arhivă redactate în strânsă legătură cu acestea, studiile de istorie contemporană care contextualizează fenomenul concentraţionar.

Pentru o cercetare temeinică şi bine concepută, în această etapă trebuie să se cunoască şi criteriile de interpretare a informaţiilor culese. Prezentarea bibliografiei este un demers necesar după clarificările privitoare la tema propusă. Bibliografia este pusă la dispoziţia tuturor membrilor grupului, pe următoarele domenii: a) jurnale şi memorii carcerale; b) eseuri şi studii de poetică a jurnalului; c) studii şi cercetări istorice; d) documente; e) critică şi istorie literară.

(Pentru bibliografia integrală, a se vedea partea introductivă a proiectului).

Planul propus este de tipul ,,designului de studiu înglobat”[3], corespunzător modelului următor:

Modelul descris mai sus este preferat deoarece textele literare care fac obiectul studiului de caz au un caracter inedit, sunt unice şi revelatoare.

4.1.3. Instruirea şi pregătirea pentru studiul de caz – următoarele două săptămâni (S4, S5)

Instruirea sau ,,trainingul”[4] va lua forma unui seminar, pentru pregătirea căruia e nevoie de cel puţin o săptămână de pregătiri, lecturi şi discuţii. În timpul seminarului se stabilesc toate etapele studiului de caz, aspectele tematice, lecturile necesare, strategia studiului de caz. La sfârşitul discuţiilor, fiecare membru al grupului trebuie să ştie de ce se realizează studiul, ce cărţi şi documente sunt vizate, modul de culegere a informaţiilor etc.

Se orientează direcţiile de analiză a cazului şi se discută atribuţiile fiecăruia dintre membrii grupului. Se formulează sarcini concrete de lucru, fiecăruia i se atribuie o parte din temele de care se ocupă studiul de caz. Elevii trebuie să conştientizeze necesitatea împărţirii sarcinilor, astfel încât fiecare să rezolve un singur segment din ansamblul activităţii: jurnalele şi memoriile carcerale, studierea documentelor de arhivă, critica şi istoria literară, estetica jurnalului, etc.

Elevii din grupul de lucru aleg un raportor, care ţine permanent legătura cu profesorul. Schema de participare a individului la comunicare este de tip complex. Microgrupul este o determinare sociologică în care se iniţiază o comunicare dialectică şi convergentă. Grupul de lucru acţionează pe palierul de ratificare şi denumire. Denumirea/ autonumirea trebuie să aparţină elevului, chiar dacă există riscul să fie sancţionat de grup. Legitimarea îi aparţine profesorului.

Această etapă îi familiarizează pe elevi cu parcursul didactic al receptării şi transferului de cunoştinţe.

Demersul este iniţiat în etapa pregătitoare, în care profesorul îi informează pe elevi cum pot să analizeze un text. Se are în vedere organizarea documentării, prezentarea unor seturi de condiţii în care se poate realiza documentarea. Referinţele au un rol important, deoarece studiul de caz înseamnă bibliografie + documente. Se vor prezenta diferitele tipuri de documente, spaţiul în care pot fi consultate acestea şi modalităţile în care pot fi culese informaţiile.

Se indică diferitele surse de documentare: explorarea bibliotecilor (reale şi virtuale), în vederea accesului la jurnalele şi memoriile carcerale; căutarea documentelor şi metadocumentelor (în cazul în care documentele primare nu sunt accesibile); cercetarea datelor de arhivă (scrisori, documente personale, documente administrative, registre, liste de nume, procese-verbale de interogatoriu sau informative, sentinţe etc.); înregistrările audio-video din fondurile bibliotecilor judeţene; studiul pe teren şi observaţia directă (de exemplu, printr-o excursie de studiu la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet sau la alte închisori politice); întâlniri şi interviuri cu foşti deţinuţi politici; explorarea site-urilor de pe internet ale Memorialului de la Sighet şi Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului; filme înregistrate pe orice suport: casete video, DVD, CD (de exemplu, colecţia de DVD-uri Memorialul durerii, documentar realizat de Lucia Hossu-Longin sau filmul Binecuvântată fii, închisoare de Nicolae Mărgineanu după romanul omonim de Nicole Valérie Grossu; fotografii în albume proprii ale elevilor şi în albume virtuale (Dinu Lazăr, Memorialul de la Sighet şi Dora Ionescu, Sighet – Şcoală a memoriei româneşti şi Jilava); casete audio sau CD-uri cu înregistrarea unor mărturii orale referitoare la experienţele relatate în jurnale şi memorii (de exemplu, CD-ul cu mărturiile femeilor întemniţate la Jilava); reviste tematice: Arhivele totalitarismului şi Memoria, precum şi articole pe această temă apărute în orice ziar sau revistă sau în newsletter-uri.

Tipuri de documente: textele literare (jurnalele şi memoriile de detenţie); documentul primar/ copii de pe documentul primar (fotografii, fotocopii de pe documente de arhivă); documente secundare (,,despre...”); documente vii (interviuri, mărturii); documente mediatice (din reviste şi ziare de specialitate, din spaţiul virtual)

Spaţiul documentării: biblioteca; muzeul (Memorialul de la Sighet); potenţialul mediatic; excursia de documentare; orice persoană avizată (pentru interviu).

Pe lângă bibliografia oferită de profesor, elevilor li se prelucrează modul în care trebuie să realizeze ei înşişi o bibliografie. Li se va preciza ce metode să folosească în relaţie cu documentarea în etapa elaborării: observaţia obiectivă şi sintetică; analiza modului de organizare a documentelor; asumarea ipotezelor de documentare şi lectură; realizarea sintezei în unitate cu cerinţa studiului de caz; argumentarea ideilor, opiniilor (,,De ce?”); lectura multiplă; întocmirea fişelor bibliografice şi de lectură; înregistrarea audio-video a mărturiilor orale; să nu atribuie autorilor textului o intenţie apriori (pe care au voie să o formuleze doar în dezbatere); să nu se implice în judecăţi estetice; să manifeste prudenţă faţă de ceea ce nu se spune în cărţi implicit.

Sesiunea de instruire se finalizează prin redactarea unui proiect de studiu

Pentru alcătuirea în colaborare a proiectului de studiu, fiecare elev trece în revistă bibliografia pentru porţiunea care îi revine şi formulează ipotezele de lucru. Dacă este nevoie, adaugă informaţii suplimentare. De asemenea, se referă şi la procedurile specifice activităţii pe teren şi resursele necesare.

Proiectul trebuie elaborat în comun deoarece toate aspectele, procedurile, strategiile trebuie cunoscute de membrii grupului. Un model de plan redactat la finalul unei sesiuni de instruire este cuprins în secţiunea Anexe.

4.1.4. Elaborarea unei teorii pe marginea temei tratate – în următoarele trei săptămâni (S6, S7, S8). Precizăm de la început că latura teoretică nu trebuie să fie exhaustivă. Teoria este descriptivă şi cuprinde câteva ipoteze teoretice, corespunzătoare temelor secundare propuse: ce se ştie despre jurnalele şi memoriile carcerale; cum se explică redactarea lor în condiţii neobişnuite; de ce au un accentuat caracter literar; în ce constă raportul realitate – ficţiune, extins la relaţia dintre lumea textului şi istoria trăită.

Cadrul teoretic este necesar deoarece facilitează culegerea informaţiilor, dar şi generalizarea rezultatelor.

4.2. Elaborarea studiului de caz (etapa operaţională) – vizează dimensiunea participativă şi se desfăşoară în următoarele nouăsprezece săptămâni (S9 - S27). Este etapa cea mai laborioasă, deoarece are loc documentarea propriu-zisă. Procesul se orientează după trei principii: folosirea surselor multiple; crearea unei baze de date a studiului de caz (care se va regăsi şi în textul raportului final); menţinerea unei succesiuni logice a informaţiilor culese.

Primul principiu este esenţial în studiul jurnalelor şi memoriilor, întrucât raportul dintre realitate (istorie reală) şi ficţiune (ca extensie emoţională a autorului) nu poate fi relevat decât prin accesul la documente. Informaţiile provenite din surse diferite trebuie urmărite în paralel. Astfel, investigaţia bibliografică trebuie dublată de cea de tip real (pe teren), precum şi de interviu, important datorită faptului că mărturia reprezintă documentul viu. De exemplu, în timpul excursiei de studiu la Memorialul de la Sighet, se va explora centrul de informare al muzeului.

În urma procesului de documentare se culeg informaţii de diverse tipuri: note de lectură, însemnări sau înregistrări din timpul interviurilor, observaţii, analize etc. Primele două principii se pot corela prin crearea unei baze de date pentru stocarea tuturor informaţiilor, indiferent de sursă în fişiere electronice, DVD-uri, CD-uri, fişe de lectură, fotografii ale unor documente etc. Pentru mai buna organizare şi gestionare a informaţiilor, acestea se vor putea înregistra într-un tabel, în funcţie de sursă (cu precizarea că rubricile pot fi modificate după necesităţi):

Surse bibliografice	Studiul pe teren	Interviuri	Arhive	Spaţiul virtual	Alte surse

Este importantă examinarea, clasificarea, analiza critică şi interpretarea datelor, reorganizarea lor calitativă şi cantitativă. În această etapă se face o selecţie a informaţiilor culese. Se vor elimina cele neesenţiale, precum şi cele care au tendinţa de a impune o altă linie de studiu decât cea propusă iniţial. Oricât de tentante ar părea devierile, pentru seriozitatea şi rigoarea studiului e bine să fie evitate.

Important este ca fiecare membru al grupului să aibă permanent acces la toate informaţiile culese de ceilalţi, întrucât raportul studiului de caz nu se redactează la sfârşit, ci se elaborează treptat, pe tot parcursul activităţii. În paralel, elevii pot efectua diverse exerciţii de documentare: preluare de referinţe, alcătuirea fişelor; identificarea ideilor principale şi secundare; analiza unui text – filtru; preluarea mărturiei; preluarea citatului.

Studiul de caz presupune şi realizarea unor produse de lectură: metatextul, comentariul personal argumentat, intertextualitatea. Se pot efectua diferite tipuri de exerciţii, cum ar fi: reperarea coordonatelor temporale şi spaţiale ale textelor studiate; precizarea indicatorilor exteriori ai textului şi ai documentului (de unde au fost preluate); exerciţii de comparare (de exemplu: faptele, contextul socio-istoric etc.); exerciţii de compoziţie etc.

4.3. Prezentarea generală a temei (etapă informativă, sintetică şi instrumentală) vizează dimensiunea strategică-interpretativă şi se desfăşoară în ultima săptămână (S 28). După finalizarea studiului de caz şi interpretarea rezultatelor, elevul raportor apare în faţa clasei şi prezintă oral, pe scurt şi la obiect, tema. În prezentare se inserează fragmente din jurnalele carcerale, documente, materiale informative, copii de pe documente, fotografii, secvenţe filmate. Mijloacele tehnice sunt necesare: videoproiector, laptop, CD-uri, DVD-player, mape cu documente, albume cu fotografii etc. Discuţiile ulterioare sunt transferate într-o dezbatere, etapă necesară deoarece duce la formularea unei concluzii.

Este una dintre cele mai provocatoare etape ale studiului de caz. De aceea, prezentarea trebuie să reţină esenţialul din materialul cules, să se orienteze către nevoile audienţei şi să abordeze tematica într-un stil captivant. Pentru susţinerea ideilor exprimate se face apel la tehnicile argumentative şi la formele comunicării orale.

Această dimensiune, concretizată în cea de-a treia etapă organizaţională, urmăreşte atingerea maximelor conversaţionale, ce reprezintă dovada intrării în rol a fiecărui participant. Raportul prezentat trebuie să întrunească maximele conversaţionale propuse de Paul Grice: maxima de cantitate (a vorbi atât cât trebuie, adecvat); maxima de calitate (a vorbi în proprietate, renunţând la exprimarea cu dublă extensie, cu mai multe sensuri); maxima de relaţie sau de relevanţă (coerenţa conversaţiei, a vorbi referitor la subiect, fără a se abate de la acesta); maxima de modalitate (clar, concis, metodic); maxima sensului util (să corespundă implicit – explicit temei abordate).

Profesorul are voie să intervină, prin aşa – numitele intervenţii ritualice (,,Vă rog să-mi permiteţi...”).

Această etapă presupune aplicarea unor chei de interpretare a lucrărilor elevilor. Se pot avea în vedere mai multe perspective:

1. criticismul biografic (semnificanţa textelor în termenii autorilor; biografia este o metodă importantă);

2. perspectiva formalistă (în relaţie cu forma şi ideile jurnalelor);

3. perspectiva semiotică (interpretare, explicare, redare inteligibilă a textelor; sincronizare semiotică: codul cinetic, vizual, auditiv);

4. criticismul contextual – istoric (ţine seama de existenţa metadocumentelor, deoarece jurnalele şi memoriile de detenţie se regăsesc într-un cadru de idei);

5. criticismul literar – istoric (textele îşi regăsesc semnificaţiile raportate la profilul altor activităţi culturale);

6. perspectiva de deconstrucţie (ideile concordă cu cele exprimate de autori, prin prisma sensibilităţii epocii);

7. criticismul politic (ideile din jurnalele carcerale transgresează explicit şi ideologia politică, mai ales în literatura din perioada comunistă);

8. criticismul receptării fenomenologice (în funcţie de nivelul de lectură a cititorului; receptarea să fie totuşi corelată cu explicaţia: ,,Îmi place pentru că...”).

4.4. Evaluarea/ autoevaluarea grupului

Autoevaluarea membrilor grupei se poate face prin întrebări de tipul: ,,Cum vă evaluaţi activitatea?”, Cât la sută din proiect ţi-a plăcut?”. Autoevaluarea trebuie completată cu evaluarea (individuală şi globală) propusă de colegii din clasă, apoi de evaluarea sumativă a profesorului. Se evaluează modul de rezolvare a cazului, precum şi grupul de participanţi, în funcţie de gradul de implicare în proiect.

5. Itemi din planul redactat la sfârşitul sesiunii de instruire

I. Scopul studiului de caz şi tematica abordată: Dinamica unor specii literare: jurnalul şi memoriile de detenţie – apariţii editoriale după 1990 II. Programul pentru efectuarea studiului de caz (stabilirea termenelor-limită) III. Revizuirea planului de studiu 1. Discutarea cadrului teoretic şi a literaturii relevante 2. Discuţie aprofundată a temelor propuse (importanţa temelor şi tipurile de opere literare sau documente care trebuie selectate în legătură cu acestea) IV. Temele de studiu 1. ,,Literaritatea” jurnalelor şi memoriilor carcerale 2. Raportul dintre realitate şi ficţiune în literatura de frontieră 3. Contextul redactării jurnalelor şi memoriilor de detenţie V. Proceduri de documentare 1. Tipuri de documente: jurnale şi memorii, scrisori, procese-verbale, fotografii etc. 2. Spaţiile de documentare: biblioteci, arhivă, cabinetul de informatică, Memorialul de la Sighet 3. Pregătiri anterioare explorării spaţiilor (identificarea documentelor care trebuie citite, fotografiate sau filmate) VI. Mementouri metodologice 1. Redactarea fişelor de lectură şi luarea notiţelor 2. Folosirea informaţiilor culese 3. Proceduri pentru activitatea de teren (vizite, excursii de studiu) 4. Alte subiecte orientative VII. Linii generale pentru redactarea raportului studiului de caz (titlurile posibile corespund temelor abordate) VIII. Evaluare 1. Criteriile de evaluare 2. Tipurile de evaluare (individuală şi în grup, formativă şi sumativă)

Bibliografie

I. Jurnale şi memorii carcerale, convorbiri

· ***, Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara. Mărturia lui Cornel Drăgoi, culese şi editate de Irina Nicolau şi Theodor Niţu. Bucureşti: Editura Humanitas, 1993.

· CIUCEANU, R. Intrarea în tunel. Bucureşti: Editura Meridiane, 1991.

· CONSTANTE, L. Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România. Bucureşti: Ed. Humanitas,1992

· GEORGESCU, A., La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti. Bucureşti: Editura Humanitas, 1992.

· GIURESCU, Constantin C., Amintiri (Cinci ani şi două luni în penitenciarul de la Sighet). Bucureşti: Ed. All Educational, 2000.

· GOMA, P., Culoarea curcubeului ’77 (Cutremurul oamenilor). Oradea: Biblioteca revistei Familia, 1993.

· IOANID, I. Închisoarea noastră cea de toate zilele. Bucureşti: Ed. Albatros, vol. I, II, 1991, vol. III, 1992, vol.IV, 1994, vol. V, 1996.

· NANDRIŞ-CUDLA, A. 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean. Bucureşti: Editura Humanitas, 1991.

· NOICA, C. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru. Bucureşti: Editura Humanitas, 1990.

· ORLEA, O. Ia-ţi boarfele şi mişcă!. Bucureşti: Ed. Cartea Românească, 1991.

· PALEOLOGU, A. Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor. Convorbiri cu Marc Semo şi Claire Tréan. Bucureşti: Editura Humanitas, 1991.

· PANDREA, P. Reeducarea de la Aiud. Bucureşti: Editura Vremea, 2000.

· SÂRBU, Ion D., Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Bucureşti: Ed.Institutului Cultural Român, 2005.

· SOLJENIŢÎN, A. Arhipelagul Gulag. 1918-1956. Încercare de investigaţie literară, vol. I-III. Bucureşti: Editura Univers, 1997-1998.

· STATE A. Drumul crucii. Bucureşti: Editura Litera, 1993.

· STEINHARDT, N. Jurnalul fericirii. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1991.

· WURMBRAND, R. Cu Dumnezeu în subterană. Bucureşti: Editura ,,Casa Şcoalelor”, 1994.

II. Studii, cercetări, documente

· ***, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii. 1959-1989. Bucureşti: Ed. Nemira, 2005.

· ***, Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu, coordonator Mihai Giugariu. Bucureşti: Ed. Vremea, 1996.

· ***, Şcoala memoriei – Sighet. Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, toate apariţiile

· BĂLAN, I. Regimul concentraţionar din România (1945-1964). Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, 2000.

· CESEREANU, R. Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste. Ediţia a II-a. Iaşi: Ed. Polirom, 2005.

· HOSSU-LONGIN, L. Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007.

· IERUNCA, V. Fenomenul Piteşti. Ediţia a III-a. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007.

· RUSAN, R., Memoria închisorii Sighet, ediţia a II-a. Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, 2003.

III. Critică, teorie şi istorie literară, estetica jurnalului

· ***, Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, adnotată de Ion Manolescu. Bucureşti: Ed. Humanitas, 1996.

· ARDELEANU, G. N. Steinhardt – monografie. Braşov: Ed. Aula, 2000.

· LOVINESCU, M. Insula şerpilor. Unde scurte VI. Bucureşti : Editura Humanitas, 1996.

· LOVINESCU, M. Posteritatea contemporană. Unde scurte, vol. III. Bucureşti: Editura Humanitas, 1994.

· MIHĂIEŞ, M. Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea. Iaşi: Ed. Polirom, 2005.

· MIHĂILESCU, Dan C. Literatura română în postceauşism, vol. I, Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare. Iaşi: Ed. Polirom, 2004.

· RĂDULESCU, M. Istoria literaturii române de detenţie, vol. I, Memorialistica reeducărilor, vol. II, Mărturisirea colaborării. Bucureşti: Editura Ramida, 1998.

· SELEJAN, A. Trădarea intelectualilor. Reeducare şi prigoană, ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Cartea Românească, 2005.

· ŞTEFĂNESCU, Alex, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000. Bucureşti: Ed. Maşina de scris, 2005.

IV. Din periodice

· VULCĂNESCU, M. Generaţie. În: Criterion, octombrie 1934-februarie 1935, colecţia completă în ediţie anastatică

V. Surse virtuale (site-uri)

· www.casa-romanilor.ch (pentru Harta Gulagului românesc)

· www.crimelecomunismului.ro

· www.galerie.liternet.ro

· www.memorialsighet.ro

Notă (15 februarie 2010): În anul 2007 am elaborat proiectul studiului de caz propus în materialul de mai sus. Derularea lui ulterioară s-a bucurat de un interes sporit, confirmând actualitatea temei supuse cercetării şi, mai ales, urgenţa unui asemenea demers interdisciplinar. Din raţiuni editoriale, bibliografia finală este selectivă. Prezenţa a două corpusuri bibliografice se datorează modului în care am conceput materialul, fiind vorba despre proiectarea propriu-zisă, cu reperele specifice destinate celor implicaţi în studiu, şi de viziunea amplă în care aceasta se integrează, cu trimiteri exigente din punct de vedere critic şi ştiinţific. Desigur că în momentul de faţă lista mărturiilor de detenţie şi a studiilor fundamentale este mult mai vastă, încorporând ultimele apariţii. Voi reveni cu o bibliografie actualizată.

---

[1] Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe şcolare ciclul superior al liceului – Limba şi literatura română, clasa a XII-a, Bucureşti, 2006, p. 2.

[2] Ibidem, p. 9.

[3] Robert K. Yin, Studiul de caz. Designul, colectarea şi analiza datelor, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 59.

[4] Ibidem, p. 86.