Memento venețian...

Despre Veneția am scris de nenumărate ori, de fiecare dată când gândurile-mi au simțit dorul libertății, al aventurii și al desprinderii dintr-o lume ternă și rece. Poate de aceea am cercetat cu interes fiecare colțișor al cetății și am contemplat-o în toate veșmintele anotimpurilor sale. Ceea ce am căutat mereu a fost acel spațiu fabulos din trecut, așezat la confluența marilor arte și a unor destine de excepție: scriitori, pictori, compozitori, sculptori, arhitecți, seducători, aventurieri, curtezane. Parfumul diferitelor vârste ale Renașterii italiene pe care le savuram cu înfrigurare în contemplările mele îndelungate...

Călătoriile în lumea cotidiană a Veneției mi-au lăsat însă mereu un gust amar, căci cetatea s-a transformat în ultimul secol într-o atracție universală, pierzându-și parcă, treptat, strălucirea de odinioară. Oricât am palpat, cu ochii închiși, zidurile seculare ruinate, oricât de adânc am inspirat aerul rece sau clocotitor, cu izul specific marilor canale, n-am reușit să simt nicio boare din farmecul cetății de odinioară. Astăzi Veneția este o frumusețe rece, încremenită într-un timp lipsit de căldura acelor suflete care o populaseră și o însuflețiseră pe vremuri. Din când în când, doar câte o ,,bellissima veneziana” sub asediul porumbeilor, în lumina aurorei ireale, mai trezește Piazza San Marco din amorțire...
Nu știu când a început declinul Veneției... Eminescu l-a intuit în celebrul său sonet, în care prevestea crepusculul acelei lumi, un sfârșit ce avea să se confirme în strania scriere a lui Thomas Mann, Moartea la Veneția.
Mă întreb acum, care este Veneția cea adevărată: cea de astăzi, aglomerată, la limita dintre artă, kitsch și spirit comercial, sau cea de ieri, pe care o iubesc și o caut în fiecare reprezentare a vremurilor de altădată, reală sau ficțională?! Răspunsul este în mine. Știu cu certitudine că, dacă ar fi să pot alege să trăiesc într-un alt loc și alt timp, aș alege Veneția secolului al XVI-lea! Și aș vrea să fiu Veronica Franco... și să fiu iubită de Marco Venier... și...