Aron Cotruş, ,,O, plecările, plecările..."

O, plecările, plecările, plecările
din toate porturile şi din toate gările,
pe toate mările, spre toate depărtările,
spre toate ţintele şi aşteptările,
spre marginile lumilor şi ale gândului,
spre marginile sufletului meu - flămândului!...

M-or înghiţi în murmure-necate valurile?
m-or aştepta în depărtări sărbătoreşte malurile?
m-or înălţa pe creste încă nevisate visurile?
m-or amăgi şi m-or atrage în adânc abisurile?
ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele
şi dorinţele-mi de foc, bolnavele!...

Ieie-şi, încotro le place, zborurile
ca un stol neobosit de paseri albe dorurile...
cruţe-şi ceasurile cine-o vrea şi de primejdii scape-le,
ale mele-s drumurile lumii toate, munţii şi apele...
suflete, deschide-ţi pentru-nalturi, pentru depărtări şi
vecinicii, aripile!...