Mă îngâna ieri un sentiment dulce-amărui. Florile de primăvară sumeţite răzleţ prin margini colţuroase de caldarâm şi parcuri umede mi-au amintit că, neîndoielnic, printre picuri şi răsuflări de vânt, oraşul se încălzeşte. M-am bucurat. Aş fi vrut să rostesc vechiul clişeu ,,A venit primăvara", dar vocea refuza să-mi dea ascultare. Refuza să rostească vorbe plate, banalităţi şi amănunte de spirit mic-burghez ce se îmbată leneş cu imagini siropoase. S-a deschis iarăşi în mine acea voce interioară, răscolitor de puternică, care-mi striga că sensibilitatea se vrea exprimată altfel.
...Am nevoie de poezie. Dar n-o să scriu un eseu despre poezie, pentru că un poet ştie să trăiască această sărbătoare a spiritului, ca stare de graţie, să o glăsuiască etern şi să-i dea culoare.
Astăzi, printre florile de primăvară dindărătul ochilor mei, albastre, roşii, galbene, picurate pe un întins verde crud, am regăsit poezia. E un sentiment difuz ce mă apără de maliţiozitatea unei lumi fragmentate, rupte în provizoratul unei existenţe lipsite de orizont. E un sentiment care-i ajută pe adevăraţii intelectuali şi artişti să-şi împlinească mereu sufletul, să se aline reciproc în faţa invaziei ostentativ de agresive şi bruiante a mediocrităţii în viaţa lor. Pe te miri unde...
De aceea am sărbătorit astăzi Poetul, Poezia şi primăvara. I-am ascultat vocea şi m-am fericit întru mirabila lume spre care am găsit calea...
Să-i dăm Poetului ce-i al Poetului!
Nichita Stănescu, Lecţia despre cerc
Gellu Naum, Insulele fericiţilor
Ana Blandiana, Poem pentru două voci
Pentru că gândurile mi-au alunecat spre consideraţii, recunosc, uşor lirice, asupra vocii, am să redau în continuare o scurtă meditaţie pe aceeaşi idee a lui Jose Ortega y Gasset, dintr-o emisiune radiofonică din 1939, transcrisă ulterior în Studii despre iubire:
[...] Ştiţi cine a fost Goethe? Evident că mulţi dintre dumneavoastră ştiu, ştiu perfect, ca mine, mai bine ca mine. Nu m-am îndoit nicio clipă. Dar pe cei ce ştiu - care ştiu mult, care ştiu poate prea mult - îi rog să le fie milă de vocea asta a mea pe care le-o trimit acum din nou prin spaţii şi care în clipa asta e unica mea avere, unica mea unealtă, unica mea armă, unicul meu scut.
Vocea asta e una singură şi nu se poate disocia în mai multe voci care să spună lucruri diferite pentru diferitele clase şi caste de persoane care mă ascultă, ducându-i fiecăreia ceea ce i se cuvine. Tare aş vrea ca vocea mea să fie ca acea rachetă festivă ce se înalţă ardentă şi aurită în noaptea neagră şi când ajunge la o anumită altitudine, se dezagregă în nenumărate şerpuiri ce se disipează pe firmament şi par a-şi duce grăbite focul, fiecare, stelei sale personale stelei surori cu care şi-a dat întâlnire. Vocea mea e mai puţin norocoasă: e osândită să fie una singură cum sunt eu, Eu singur - de aceea vă aduce înflăcărările solitudinii mele: vocea mea se înalţă unitară şi nu poate să se prefacă, sărmana de ea, oricând ar dori-o, într-o voce federativă care să-şi repartizeze spusele în funcţie de audiţie. [...]
(Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire. Bucureşti: Editura Humanitas, 2006)
Sincere şi emoţionante cuvinte... Pentru că vocea ce exprimă adevărul unei lumi sau al unui suflet nu poate fi decât singulară, cu o identitate bine definită.
La fel cum poeții își arată chipul, m-am hotărât să-mi fac un strop de curaj și să dezvălui de astăzi fața vocii mele...
...Am nevoie de poezie. Dar n-o să scriu un eseu despre poezie, pentru că un poet ştie să trăiască această sărbătoare a spiritului, ca stare de graţie, să o glăsuiască etern şi să-i dea culoare.
Astăzi, printre florile de primăvară dindărătul ochilor mei, albastre, roşii, galbene, picurate pe un întins verde crud, am regăsit poezia. E un sentiment difuz ce mă apără de maliţiozitatea unei lumi fragmentate, rupte în provizoratul unei existenţe lipsite de orizont. E un sentiment care-i ajută pe adevăraţii intelectuali şi artişti să-şi împlinească mereu sufletul, să se aline reciproc în faţa invaziei ostentativ de agresive şi bruiante a mediocrităţii în viaţa lor. Pe te miri unde...
De aceea am sărbătorit astăzi Poetul, Poezia şi primăvara. I-am ascultat vocea şi m-am fericit întru mirabila lume spre care am găsit calea...
Să-i dăm Poetului ce-i al Poetului!
Nichita Stănescu, Lecţia despre cerc
Gellu Naum, Insulele fericiţilor
Ana Blandiana, Poem pentru două voci
Pentru că gândurile mi-au alunecat spre consideraţii, recunosc, uşor lirice, asupra vocii, am să redau în continuare o scurtă meditaţie pe aceeaşi idee a lui Jose Ortega y Gasset, dintr-o emisiune radiofonică din 1939, transcrisă ulterior în Studii despre iubire:
[...] Ştiţi cine a fost Goethe? Evident că mulţi dintre dumneavoastră ştiu, ştiu perfect, ca mine, mai bine ca mine. Nu m-am îndoit nicio clipă. Dar pe cei ce ştiu - care ştiu mult, care ştiu poate prea mult - îi rog să le fie milă de vocea asta a mea pe care le-o trimit acum din nou prin spaţii şi care în clipa asta e unica mea avere, unica mea unealtă, unica mea armă, unicul meu scut.
Vocea asta e una singură şi nu se poate disocia în mai multe voci care să spună lucruri diferite pentru diferitele clase şi caste de persoane care mă ascultă, ducându-i fiecăreia ceea ce i se cuvine. Tare aş vrea ca vocea mea să fie ca acea rachetă festivă ce se înalţă ardentă şi aurită în noaptea neagră şi când ajunge la o anumită altitudine, se dezagregă în nenumărate şerpuiri ce se disipează pe firmament şi par a-şi duce grăbite focul, fiecare, stelei sale personale stelei surori cu care şi-a dat întâlnire. Vocea mea e mai puţin norocoasă: e osândită să fie una singură cum sunt eu, Eu singur - de aceea vă aduce înflăcărările solitudinii mele: vocea mea se înalţă unitară şi nu poate să se prefacă, sărmana de ea, oricând ar dori-o, într-o voce federativă care să-şi repartizeze spusele în funcţie de audiţie. [...]
(Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire. Bucureşti: Editura Humanitas, 2006)
Sincere şi emoţionante cuvinte... Pentru că vocea ce exprimă adevărul unei lumi sau al unui suflet nu poate fi decât singulară, cu o identitate bine definită.
La fel cum poeții își arată chipul, m-am hotărât să-mi fac un strop de curaj și să dezvălui de astăzi fața vocii mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu