,,La Sighet, la granita dintre Romania si Ucraina, cativa fosti disidenti au transformat o inchisoare a detinutilor politici intr-un Memorial al victimelor comunismului.
Amnezia si amnistia crimelor comuniste
Dupa caderea Zidului Berlinului, Securitatea de trista faima – politia politica – si conducatorii comunisti romani s-au temut serios ca vor pierde puterea, pe care o detineau de 45 de ani. Au impartit arme in strada pentru a convinge ca este vorba despre o revolutie democrata, provocand astfel un haos care s-a soldat cu peste 1000 de victime. Simultan, ei au organizat ingrozitoarea inscenare de la Timisoara, dezvaluind camerelor televiziunii din toata lumea un pretins carnagiu, anuntat ca fata vizibila a unui masacru a mii de oameni, ordonat de Ceausescu. Pretext tocmai bun pentru asasinarea dictatorului si a sotiei sale si pentru desemnarea lor ca singuri responsabili ai tuturor ororilor unuia din cele mai rele regimuri totalitare din Europa.
La momentul hotarat, manipulatorii au iesit din umbra si sub numele de Frontul Salvarii Nationale au concentrat, fara violenta, puterea impingand in fata un premier tanar si ferches, Petre Roman, fiul unui inalt nomenclaturist strans legat de serviciile sovietice de dinainte de razboi.
Inutil de precizat ca, in aceste conditii, victimele regimului comunist si intelectualii cu vederi democratice, care sperau sa iasa din cosmar, n-au avut dreptul la cuvant. Iar cand au incercat sa ridice glasul, Ion Iliescu a pus bandele de mineri – sau fosti securisti, deghizati in mineri - sa-i cotonogeasca si sa-i ciomageasca, avand cuvantul de ordine „Moarte intelectualilor”. Aceste scene de linsaj oficial, pe care romanii le-au numit „mineriade”, au avut loc la 14-15 iunie 1990, la Bucuresti.
Intr-un asemenea climat, era imposibil sa se faca un cat de neinsemnat proces regimului comunist si tortionarilor sai: unii au fugit in strainatate pentru a scapa de orice eventuala condamnare, altii au murit linistiti in patul lor, in timp ce altii s-au propulsat in varful puterii.
Si totusi! „Mineriada” a determinat cativa intelectuali sa reactioneze. La initiativa poetei Ana Blandiana, au infiintat o asociatie, Academia Civica, hotarati sa lupte pentru ca cetatenii romani sa-si cunoasca propria lor istorie, dupa o jumatate de secol de dictatura, izolare si cenzura. Academia Civica s-a lansat in realizarea unui memorial al victimelor comunismului si al rezistentei, in oraselul Sighet. In 1998, cand au publicat editia romaneasca a Cartii negre a comunismului, al carei tiraj s-a epuizat in cateva saptamani, m-au invitat in Romania."
Citeşte mai departe
Sursa: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
Stephane Courtois este coordonatorul lucrării Cartea neagră a comunismului, scrisă în colaborare cu Nicolas Werth, Jean-Louis Panne, Karel Bartosek şi Andrzej Paczkowski.
Amnezia si amnistia crimelor comuniste
Dupa caderea Zidului Berlinului, Securitatea de trista faima – politia politica – si conducatorii comunisti romani s-au temut serios ca vor pierde puterea, pe care o detineau de 45 de ani. Au impartit arme in strada pentru a convinge ca este vorba despre o revolutie democrata, provocand astfel un haos care s-a soldat cu peste 1000 de victime. Simultan, ei au organizat ingrozitoarea inscenare de la Timisoara, dezvaluind camerelor televiziunii din toata lumea un pretins carnagiu, anuntat ca fata vizibila a unui masacru a mii de oameni, ordonat de Ceausescu. Pretext tocmai bun pentru asasinarea dictatorului si a sotiei sale si pentru desemnarea lor ca singuri responsabili ai tuturor ororilor unuia din cele mai rele regimuri totalitare din Europa.
La momentul hotarat, manipulatorii au iesit din umbra si sub numele de Frontul Salvarii Nationale au concentrat, fara violenta, puterea impingand in fata un premier tanar si ferches, Petre Roman, fiul unui inalt nomenclaturist strans legat de serviciile sovietice de dinainte de razboi.
Inutil de precizat ca, in aceste conditii, victimele regimului comunist si intelectualii cu vederi democratice, care sperau sa iasa din cosmar, n-au avut dreptul la cuvant. Iar cand au incercat sa ridice glasul, Ion Iliescu a pus bandele de mineri – sau fosti securisti, deghizati in mineri - sa-i cotonogeasca si sa-i ciomageasca, avand cuvantul de ordine „Moarte intelectualilor”. Aceste scene de linsaj oficial, pe care romanii le-au numit „mineriade”, au avut loc la 14-15 iunie 1990, la Bucuresti.
Intr-un asemenea climat, era imposibil sa se faca un cat de neinsemnat proces regimului comunist si tortionarilor sai: unii au fugit in strainatate pentru a scapa de orice eventuala condamnare, altii au murit linistiti in patul lor, in timp ce altii s-au propulsat in varful puterii.
Si totusi! „Mineriada” a determinat cativa intelectuali sa reactioneze. La initiativa poetei Ana Blandiana, au infiintat o asociatie, Academia Civica, hotarati sa lupte pentru ca cetatenii romani sa-si cunoasca propria lor istorie, dupa o jumatate de secol de dictatura, izolare si cenzura. Academia Civica s-a lansat in realizarea unui memorial al victimelor comunismului si al rezistentei, in oraselul Sighet. In 1998, cand au publicat editia romaneasca a Cartii negre a comunismului, al carei tiraj s-a epuizat in cateva saptamani, m-au invitat in Romania."
Citeşte mai departe
Sursa: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
Stephane Courtois este coordonatorul lucrării Cartea neagră a comunismului, scrisă în colaborare cu Nicolas Werth, Jean-Louis Panne, Karel Bartosek şi Andrzej Paczkowski.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu