,,Mă număr printre acei fericiți care au simțit de timpuriu chemarea și s-au refugiat într-o lume a imaginarului. În timp ce alte fetițe de vârsta mea degustau plăcerile jocurilor copilăriei, eu mă afundam în labirinturile Bibliotecii Astra și căutam alte delicii, spirituale. Descoperisem drumul spre Paradis și-l străbăteam din ce în ce mai des, fără să simt timpul care trecea cu o viteză torturantă. Treptat m-am obișnuit atât de mult cu Paradisul meu în care mii de tomuri, subțiri sau generoase, sobre sau în culori vii, făceau vechile rafturi să geamă de atâta greutate, încât nu mai simțeam izul usturător de formaldehidă care venea din depozitele cărților rare și prețioase, ca un balsam fără de care nu-mi puteam închipui lumea mea. Era locul unde mă regăseam mereu în cea mai dulce dintre solitudini: doar eu și cartea..."
În urmă cu trei luni deschideam sub auspiciul azurului perspective bibliofile, având ca unic reper definitoriu CARTEA. În silențioasa intimitate a bibliotecii spiritul a gustat mereu din dulcea singurătate a marilor aventurieri ai cuvântului scris, menit să deștepte întrebări în conștiință și să coboare până în straturile abisale ale ființei lectorului. Cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu experiența vie, nemijlocită, din miezul agorei internautice, demersul inițial și-a cerut dreptul la autonomie, ieșind din sfera posesivului. Treptat, tot ce am adunat aici s-a închegat ca o structură independentă de personalitatea generatoare a ideii, cumulând texte literare, muzică, note de călătorie, reflexe ale comunicării deschise, concretizate în imagini și cuvinte devenite cercuri concentrice ale singurului nucleu: cartea... Aceeași carte acoperită de praful bibliotecii, aflată parcă într-o continuă stare de așteptare a dublului său, cititorul, pe care-l reține prizonier, fără îndoială, în teritoriile lumii de imagini, conturată asemenea labirintului ficțional de care vorbea Umberto Eco. Privit ca un sistem de apărare, aparent amalgam de spații închise și căi deschise spre centrul inițierii, labirintul a captiv-at ideea. A fi în lumea cărții înseamnă a fi-ința alături de ea. Iar în acest moment privirea retrospectivă asupra anumitor postări mai vechi e bine-venită, recuperatoare, dătătoare de imbolduri lăuntrice.
Exercițiul spiritual continuă, lăsând filele să-și dezvăluie luminile și umbrele, începuturile și agonia finală. Pentru că prea multe cărți grele se cer răsfoite, prea multe adevăruri trebuie a fi imperativ rostite, la nesfârșit, compensator și terapeutic.
În urmă cu trei luni deschideam sub auspiciul azurului perspective bibliofile, având ca unic reper definitoriu CARTEA. În silențioasa intimitate a bibliotecii spiritul a gustat mereu din dulcea singurătate a marilor aventurieri ai cuvântului scris, menit să deștepte întrebări în conștiință și să coboare până în straturile abisale ale ființei lectorului. Cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu experiența vie, nemijlocită, din miezul agorei internautice, demersul inițial și-a cerut dreptul la autonomie, ieșind din sfera posesivului. Treptat, tot ce am adunat aici s-a închegat ca o structură independentă de personalitatea generatoare a ideii, cumulând texte literare, muzică, note de călătorie, reflexe ale comunicării deschise, concretizate în imagini și cuvinte devenite cercuri concentrice ale singurului nucleu: cartea... Aceeași carte acoperită de praful bibliotecii, aflată parcă într-o continuă stare de așteptare a dublului său, cititorul, pe care-l reține prizonier, fără îndoială, în teritoriile lumii de imagini, conturată asemenea labirintului ficțional de care vorbea Umberto Eco. Privit ca un sistem de apărare, aparent amalgam de spații închise și căi deschise spre centrul inițierii, labirintul a captiv-at ideea. A fi în lumea cărții înseamnă a fi-ința alături de ea. Iar în acest moment privirea retrospectivă asupra anumitor postări mai vechi e bine-venită, recuperatoare, dătătoare de imbolduri lăuntrice.
Exercițiul spiritual continuă, lăsând filele să-și dezvăluie luminile și umbrele, începuturile și agonia finală. Pentru că prea multe cărți grele se cer răsfoite, prea multe adevăruri trebuie a fi imperativ rostite, la nesfârșit, compensator și terapeutic.
2 comentarii:
Cred ca persoanele care iubesc cartile sunt privilegiate. Si ele ne iubesc pe noi atunci cand le citim, se creaza o comuniune, o uitare de sine, ne refugiem in lumi mai bune fugind de toate vicisitudinile vietii cotidiene, uitand de ele un pic... Eu asa simt cand ma cufund in ele, caci n-aud si nu mai vad nimic in jurul meu. E o evadare benefica, zic eu, dincolo de castigul pe care-l ai asimiland intelepciunea lor, informatiile lor si chiar "afectiunea" lor. Bine, cunosc persoane cu atentie distributiva si foarte agere care pot activa si pe mai multe "fronturi" deodata sau alternativ, eu insa nu pot daca n-am liniste si pace cand iau o carte in mana sau ma concentrez asupra unui lucru serios. Sa tot vorbesti pe tema asta!
A, inca ceva. Cand citesc sau studiez, stau departe de computerul INCHIS, sau nu deschid messengerul, eventual. Astfel tentatia este anulata. :)) Facand o comparatie, parca mai multa placere imi face sa intorc filele unei carti decat sa citesc pagini electronice, nu stiu de ce, probabil obisnuinta e de vina. :)
Am fost candva si eu un impatimit al cartii, dar m-a luat valul vietii... si m-am ales cu ce-a mai ramas in memorie. Nu, nu le-am "tradat" insa!
Va multumesc pentru cuvintele voastre mai mult decat incurajatoare! :-* :-*
Si eu cred, Irina, că nimic nu poate inlocui o carte. Parca n-are farmec cand citesti o opera in format electronic. E altceva cand simti cartea, o rasfoiesti, o simti alaturi de tine, ii urmaresti cuvintele de aproape.
Asa e, Orpheus, cum am scris si mai sus, intr-un spatiu inchis, intim, numai al tau, izolat de toate sunetele exterioare, iti regasesti poate chiar o parte din trecut.
V-am raspuns si altfel in seara aceasta, printr-un recurs la lumea fascinanta a povestilor. Sper sa va placa intalnirea cu un povestitor mai aparte, care stie sa se copilareasca si sa priveasca lumea prin ochii candizi ai unui copil. :)
Trimiteți un comentariu