jurnal (nerevizuit)

ziua întâi - împietrire

...și a pornit iar timpul în cadența timpanelor noastre
tălpile-mi s-au acoperit de praful țărânii
împrăștiate de același dumnezeu mut ca și ieri
pribegit în galaxiile altora
doar pământul mă privește fără istovire
e viu și pulberea lui se strecoară fină pe glezne, urcă
fir cu fir pe trupul mic de copil... nu vreau să împietresc!
și sparg cochilia din mână să nu mai aud vuietul vremii...


ziua a doua - înălțare

...mă ridic rece din visul spulberat
poarta sărutului în fața mea
poate o să-l trezesc pe Brâncuși
îmi lipesc fața de masa tăcerii lui și caut
în oglinda pietrei chipul meu adolescentin
sufletu-mi fragil se sparge în mii de
interjecții și interogații fără verb, inerte
despre cine, despre ce, până departe...


ziua a treia - zbor

...adieri de primăvară și soare răzlețit
prin frunze verde-albăstrii de copaci
visez printre roze și parfumul lor îmi pătrunde în ochi
aleile opace ne poartă mâinile tinere împreunate
suntem doar învelișul unor poetice taine
ne iubim prea mult și prea repede
mistuindu-ne în cer și-n cele patru zări ale ființei...


ziua a patra - plutire

...din ieri nu a rămas decât un zvon, șubrede schele ale lumii
părăsite
azi e un câmp de maci în care mă pierd întreagă
strivesc corolele roșii, le adulmec sevele opiacee
și le las să-mi urce în sânge
tu ești altul - o coardă a neființei mele, de demult,
de la începuturi fără timp,
fără sfâșieri
dinaintea marii rupturi
a fibrelor cântătoare și glăsuitoare

adorm

nu sunt poetă...