Urmuz - un precursor al literaturii absurdului

Transcriu astăzi câteva rânduri din creația unui scriitor straniu și original, pentru a-mi respecta o promisiune... :)
Despre Urmuz se știu destul de puține, deși producțiile sale, începute ca un joc parodic, ca o antiliteratură (de fapt ca reacție la adresa unei literaturi obosite, canonizate, anchilozate în norme culturale), în pragul secolului XX, au oferit premisele apariției marilor mișcări de avangardă, dar și a teatrului ionescian.
Citește mai mult despre viața și scrierile lui Urmuz aici.

Cronicari

Fabulă

Cică niște cronicari
Duceau lipsă de șalvari.
Și-au rugat pe Rapaport
Să le dea un pașaport.
Rapaport cel drăgălaș
Juca un carambolaș,
Neștiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
,,Galileu! O, Galileu!”
Strigă el atunci mereu -
,,Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Și exclamă: ,,Sarafoff,
Servește-te de cartof!”

MORALA

Pelicanul sau babița.

unu, an. III, nr. 31, noiembrie 1930



Algazy & Grummer (fragment)

Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rară și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit de sârmă ghimpată...
Algazy nu vorbește nicio limbă europeană... Dacă însă îl aștepți în zori de zi, în faptul dimineței , și îi zici: ,,Bună ziua, Algazy!”, insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să-i tresalte de bucurie barba un sfert de oră... Deșurubat, grătarul îi servea să rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curățirea și liniștea casei...
Algazy nu ia mită... O singură dată s-a pretat la o asemenea faptă, când era copist la Casa Bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de străchini, din dorința de a face dotă unor surori ale sale sărace, cari trebuiau să se mărite a doua zi... [...]
Grummer are și un cioc de lemn aromatic...
Fire închisă și temperament bilios, stă toată ziua lungit sub tejghea, cu ciocul vârât printr-o gaură sub podea...
Cum intri la el în magazin, un miros delicios îți gâdilă nările... Ești întâmpinat la scară de un băiat cinstit, care, pe cap, în loc de păr, are fire de arnici verde; ești apoi salutat cu multă amabilitate de Algazy și poftit să stai jos pe un taburel...
Grummer stă și pândește... Perfid, cu privirea piezisă, scoțând mai întâi numai ciocul, pe care ostentativ îl prelinge în sus și în jos pe un jgheab anume făcut la muchea tejghelei, apare la urmă în întregime...

Bilete de papagal, an I, nr. 16, 1928

Fuchsiada (fragment)

Poem eroico-erotic și muzical, în proză

Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicei sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală... După aceea Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă...

Urmuz, editura unu, 1930