,,Revolta" literaturii - mică antologie de poezie avangardistă

TRISTAN TZARA ( 1896-1963)

[Poemă modernă]

Poemă modernă, cum să ne petrecem viaţa - întrebare -
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeie goală, în sală jenă, dar nici un
Gând sincer care să te doară, nici un actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

Primele poeme, 1971


ION VINEA (1895-1964)

Eleonora

,,Tu o
Tu
Ah tu Ah tu
TUUUUUUU
Ah-tu ah - tu ah - tu ah-tu ah
Tu Ah Tu Ah Tuuuu
Ah-tu-ah, ah-tu-ah, ah-tu-ah
ah-ha-ah-ha-ah-haah-ha-ah
ah-Ha ah-Ha ah-Ha ah-Ha A H
a - a - Ah Ha
a a a a a a H
TUUUUuuuu
E E L E e oo noo ra."

unu, nr. 2, mai 1928


ILARIE VORONCA (1903-1946)

Pian

Sângele a bătut ore în trecut,
Plopii se ţin de mână proverbial
Ploaie elegantă în caiet englezesc
Până când anotimpul e de metal
Orice pasăre un afiş ceresc

Cât de scump calendar compartiment
În tub câmpul răguşit magistral
Trenul politicos a jucat fotbal
Aci oraşul s-a deschis ca un portţigaret

Pe trotuar târziu becuri îşi fac de cap
Magnetic podul peste case înnodat
Îngeri trec prin reumatism colorat
Cheamă glasul în moloz VA URMA

Invitaţie la bal, 1931


EUGEN IONESCU (1909-1994)

Ţară de carton şi vată

În ţara ceea nu deosebeşti piatra
de pasăre sau duh:
sunt de vată şi carton.

Cine vrea îşi scoate sufletul,
îl pune alături
şi-l priveşte ca pe o fiinţă streină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.

Oameni-păpuşi cântă rugăciune mută:
Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni păpuşi şi duhuri de vată!
Zâmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi şi ficşi!
Culorile sunt palide, nu ţipă.
Spaţiul are doi metri cubi.
Focul e o cârpă roşie şi îl iei cu mâna.

Ţara asta a mâzgălit-o, pe carton, un copil.
Copilul visează: nu-l trezi.

Elegii pentru fiinţe mici, 1931