Lecturi - Chuck Palahniuk (5)

,,Capitolul 3

[...]Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna să se înceapă cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una din mâinile alea păroase, cu încheieturi porcine, cu venele braţului îngrămădite şi sugrumate la cot de brăţări de toate culorile. Singură-singurică, Brandy Alexander e o asemenea schimbare a standardului de frumuseţe, încât nimic nu sare în ochi. Nici măcar tu.
- Deci, fato, zise Brandy. Ce-ai păţit la faţă?
Păsări.
Scriu:
păsări. păsările mi-au mâncat faţa.
Şi încep să râd.
Brandy nu râde. Brandy zice:
- Cum adică?
Şi eu tot mai râd.
conduceam pe autostradă, scriu.
Şi tot râd.
cineva a tras un glonţ calibru 30 dintr-o puşcă.
glonţul mi-a smuls tot maxilarul.
Tot râd.
am venit la spital, scriu.
n-am murit.
Râd.
nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescăruşii îl mâncaseră.
Şi m-am oprit din râs.
- Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi restul.
Şi-ncep să plâng.
restul, scriu, e că trebuie să mănânc mâncare de bebeluşi.
nu pot să vorbesc.
n-am carieră.
n-am casă.
logodnicul m-a părăsit.
nimeni nu se uită la mine.
prietena mea cea mai bună mi-a distrus toate hainele.
Plâng.
- Şi mai ce? zice Brandy. Spune-mi totul.
un băiat, scriu.
un băieţel la supermarket mi-a spus monstru.[...]

Capitolul 8

[...]Sari la cum era viaţa când erai bebeluş şi nu puteai mânca decât hrană pentru bebeluşi. Te bălăbăneai spre măsuţa pentru cafea. Eşti în picioare şi trebuie să continui să şontâcăi pe picioarele alea ca nişte cârnaţi vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuţa pentru cafea şi te loveşti cu căpşorul tău moale de bebeluş de colţul ascuţit.
Eşti jos şi, măiculiţă, o, măiculiţă, ce doare. Totuşi, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica şi tăticu'.
O, sărmană mititică vitează.
Numai atunci plângi.[...]

Capitolul 3
[...]Zice:
- Nu-ţi poţi baza viaţa pe trecut sau pe prezent.
Brandy zice:
- Trebuie să-mi povesteşti despre viitorul tău.[...]
Zeiţa subţire şi eternă care e poza lui Brandy îmi zâmbeşte peste o mare de analgezice. Aşa am întâlnit-o pe Brandy Alexander. Aşa am găsit forţa de-a nu merge mai departe cu fosta mea viaţă. Aşa am avut curajul de-a nu culege aceleaşi vechi cioburi.
-Acum, zic buzele ei Plumbago, o să-mi spui povestea ta, aşa cum deja ai făcut-o. Scri-o de la un capăt la altul. Spune povestea aia iar şi iar. Spune-mi trista ta poveste de tot c... toată noaptea.
Apoi regina Brandy îndreaptă spre mine un deget lung şi osos.
-Până înţelegi, zice Brandy, că ceea ce spui e doar o poveste. Care nu se mai petrece. Când îţi dai seama că povestea pe care o spui e făcută doar din cuvinte, când o poţi mototoli şi poţi să-ţi arunci trecutul la coşul de gunoi, zice Brandy, atunci o să ne dăm seama cine-o să fii.

Capitolul 8
[...]Viitorul e pur şi simplu irosit pe unii oameni.[...]"

(Chuck Palahniuk, Monştri invizibili. Iaşi: Editura Polirom, 2007)