,,[...]Era trecut de miezul nopţii când s-a terminat scrutinul. Voturile valabile nu ajungeau la douăzeci şi cinci la sută, distribuite astfel, pentru partidul de dreapta, treisprezece la sută, pentru partidul de centru, nouă la sută, iar pentru partidul de stânga, doi şi jumătate la sută. Extrem de puţine voturile nule, extrem de puţine abţinerile. Toate celelalte, mai mult de şaptezeci la sută din total, erau în alb.
Descumpănirea, stupefacţia, dar şi zeflemeaua şi sarcasmul străbătură ţara de la un capăt la altul.[...]
Ceva dreptate aveau zeflemiştii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitaţia politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o nelinişte care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un partid cu aparatul său, guvernul cu el însuşi. Ce se va întâmpla când se vor repeta alegerile, asta era întrebarea pe care o puneau toţi cu glas scăzut, reţinut, şoptit, ca să nu trezească dragonul care dormea. Unii susţineau că poate ar fi mai bine să nu se înfigă ţeapa în coastele animalului, să se lase lucrurile aşa cum erau, p.d.d. în guvern, p.d.d. la primărie, să pretindă că nu s-a întâmplat nimic, să-şi imagineze, de exemplu, că s-a decretat starea excepţională în capitală şi că, prin urmare, s-au suspendat garanţiile constituţionale, iar după un timp, când praful se va fi aşezat, când nefasta întâmplare va fi trecut pe lista timpurilor trecute, uitate, atunci, da, să se pregătească noile alegeri, începând printr-o campanie electorală bine studiată, bogată în jurăminte şi promisiuni, în acelaşi timp avându-se grijă să se prevină prin toate mijloacele şi fără să se strâmbe din nas la vreo mică sau medie ilegalitate, posibilitatea de a se putea produce repetarea unui fenomen care a primit, din partea unui specialist extrem de reputat în aceste chestiuni, categorisirea dură de teratologie politico-socială.[...]
Conducătorii partidului de dreapta, care se afla la guvernare şi ocupa primăria, porneau de la convingerea că acest atu, indiscutabil, spuneau ei, avea să le pună victoria pe o tavă de argint şi, astfel, adoptaseră o abordare senică, cu o tentă de tact diplomatic, încredinţându-se criteriului sănătos al guvernului, căruia îi revenea misiunea de a impune respectarea legii, Aşa cum e logic şi firesc într-o democraţie consolidată, ca a noastră, au încheiat ei. Cei din partidul de centru pretindeau şi ei să fie respectată legea, dar cereau de la guvern ceva ce ştiau dinainte că era total imposibil de satisfăcut, adică, stabilirea şi aplicarea de măsuri riguroase care să asigure normalitatea absolută a actului electoral, dar, mai ales, imaginaţi-vă, a respectivelor lui rezultate. Astfel încât, în acest oraş, susţineau ei, să nu se poată repeta spectacolul ruşinos pe care tocmai îl oferiseră patriei şi lumii. În ceea ce priveşte partidul de stânga, după ce s-au reunit organele sale directive supreme şi a avut loc o lungă dezbatere, acesta a elaborat şi a dat publicităţii un comunicat în care îşi exprima speranţa cea mai fermă că actul electoral care se apropia avea să dea naştere, în mod obiectiv, condiţiilor politice indispensabile sosirii unei noi etape de dezvoltare şi amplu progres social. Nu jurau că aveau să câştige alegerile şi să conducă primăria, dar se subînţelegea. Noapte, primul-ministru a apărut la televiziune ca să anunţe poporul că, de acord cu legile în vigoare, alegerile municipale aveau să fie repetate duminica viitoare, începând, prin urmare, de la ora douăzeci şi patru a zilei de azi, o nouă perioadă de campanie electorală cu durata de patru zile, până la ora douăzeci şi patru a zilei de vineri. Guvernul, adăugă el, dând chipului său o expresie de gravitate şi accentuând intenţionat silabele tari, are încredere că populaţia capitalei, chemată din nou să voteze, va şti să-şi exercite datoria sa civică cu demnitatea şi decenţa cu care a făcut-o întotdeauna în trecut, în felul acesta declarând nulă şi fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obişnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraş se dovedise, în mod neaşteptat, răsturnat şi dispreţuit.[...]"
(Jose Saramago, Eseu despre luciditate. Iaşi: Editura Polirom, 2008)
Descumpănirea, stupefacţia, dar şi zeflemeaua şi sarcasmul străbătură ţara de la un capăt la altul.[...]
Ceva dreptate aveau zeflemiştii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitaţia politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o nelinişte care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un partid cu aparatul său, guvernul cu el însuşi. Ce se va întâmpla când se vor repeta alegerile, asta era întrebarea pe care o puneau toţi cu glas scăzut, reţinut, şoptit, ca să nu trezească dragonul care dormea. Unii susţineau că poate ar fi mai bine să nu se înfigă ţeapa în coastele animalului, să se lase lucrurile aşa cum erau, p.d.d. în guvern, p.d.d. la primărie, să pretindă că nu s-a întâmplat nimic, să-şi imagineze, de exemplu, că s-a decretat starea excepţională în capitală şi că, prin urmare, s-au suspendat garanţiile constituţionale, iar după un timp, când praful se va fi aşezat, când nefasta întâmplare va fi trecut pe lista timpurilor trecute, uitate, atunci, da, să se pregătească noile alegeri, începând printr-o campanie electorală bine studiată, bogată în jurăminte şi promisiuni, în acelaşi timp avându-se grijă să se prevină prin toate mijloacele şi fără să se strâmbe din nas la vreo mică sau medie ilegalitate, posibilitatea de a se putea produce repetarea unui fenomen care a primit, din partea unui specialist extrem de reputat în aceste chestiuni, categorisirea dură de teratologie politico-socială.[...]
Conducătorii partidului de dreapta, care se afla la guvernare şi ocupa primăria, porneau de la convingerea că acest atu, indiscutabil, spuneau ei, avea să le pună victoria pe o tavă de argint şi, astfel, adoptaseră o abordare senică, cu o tentă de tact diplomatic, încredinţându-se criteriului sănătos al guvernului, căruia îi revenea misiunea de a impune respectarea legii, Aşa cum e logic şi firesc într-o democraţie consolidată, ca a noastră, au încheiat ei. Cei din partidul de centru pretindeau şi ei să fie respectată legea, dar cereau de la guvern ceva ce ştiau dinainte că era total imposibil de satisfăcut, adică, stabilirea şi aplicarea de măsuri riguroase care să asigure normalitatea absolută a actului electoral, dar, mai ales, imaginaţi-vă, a respectivelor lui rezultate. Astfel încât, în acest oraş, susţineau ei, să nu se poată repeta spectacolul ruşinos pe care tocmai îl oferiseră patriei şi lumii. În ceea ce priveşte partidul de stânga, după ce s-au reunit organele sale directive supreme şi a avut loc o lungă dezbatere, acesta a elaborat şi a dat publicităţii un comunicat în care îşi exprima speranţa cea mai fermă că actul electoral care se apropia avea să dea naştere, în mod obiectiv, condiţiilor politice indispensabile sosirii unei noi etape de dezvoltare şi amplu progres social. Nu jurau că aveau să câştige alegerile şi să conducă primăria, dar se subînţelegea. Noapte, primul-ministru a apărut la televiziune ca să anunţe poporul că, de acord cu legile în vigoare, alegerile municipale aveau să fie repetate duminica viitoare, începând, prin urmare, de la ora douăzeci şi patru a zilei de azi, o nouă perioadă de campanie electorală cu durata de patru zile, până la ora douăzeci şi patru a zilei de vineri. Guvernul, adăugă el, dând chipului său o expresie de gravitate şi accentuând intenţionat silabele tari, are încredere că populaţia capitalei, chemată din nou să voteze, va şti să-şi exercite datoria sa civică cu demnitatea şi decenţa cu care a făcut-o întotdeauna în trecut, în felul acesta declarând nulă şi fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obişnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraş se dovedise, în mod neaşteptat, răsturnat şi dispreţuit.[...]"
(Jose Saramago, Eseu despre luciditate. Iaşi: Editura Polirom, 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu