Lecturi - Chuck Palahniuk (6)

,,Capitolul 9

Sari înapoi la ziua în care Brandy aruncă în aer deasupra capului meu un pumn de nimic scăpărător şi-n jurul meu biroul logopedei se acoperă cu aur.
Brandy zice:
- Ăsta-i voal de bumbac.
Mai aruncă un pumn de ceaţă, şi lumea se înnegurează în spatele auriului şi verdelui.
- Crep georgette, zice Brandy.[...]
- Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se aşază peste mine. Trebuie să arăţi ca şi când ai păstra nişte secrete, zice. Dacă ai de gând să înfrunţi lumea de afară, domnişoară Pacienţă, trebuie să nu-i laşi pe oameni să-ţi vadă faţa, zice.
- Poţi merge oriunde în lume, continuă Brandy fără-ncetare.
Pur şi simplu nu-i poţi lăsa pe oameni să ştie cine eşti cu adevărat.
- Poţi duce o viaţă absolut normală, zice.
Doar că nu poţi lăsa pe nimeni să se apropie de tine, ca să nu afle adevărul.
- Într-un cuvânt, zice, văluri.[...]

Capitolul 20

Apropo de chirurgia plastică, am petrecut o vară întreagă ca proprietate a Spitalului Memorial La Paloma, care încerca să-şi dea seama ce putea face pentru mine chirurgia plastică.
Erau chirurgi plasticieni, erau cu grămada, şi erau cărţile pe care le aduceau chirurgii. Cu fotografii. Fotografiile pe care le-am văzut erau alb-negru, slavă Ţie, Dumnezeule, iar chirurgii mi-au spus cum aş putea să arăt după ani de suferinţă.
Aproape toate operaţiile de chirurgie plastică încep cu ceva numit pedicele. Urmezi reţetele.
Asta o să devină macabru. Chiar şi-aşa alb-negru.
După cât am învăţat, aş putea fi doctor.
Scuze, mamă. Scuze, Doamne.
Manus a zis odată că ai tăi sunt Dumnezeu. Îi iubeşti şi vrei să-i faci fericiţi, dar tot îţi doreşti să-ţi creezi propriile reguli.
Chirurgii au zis, nu poţi să tai pur şi simplu o gâlmă de piele dintr-un loc şi s-o lipeşti în altul. Nu altoieşti un copac. Fluxul sangvin, venele şi capilarele pur şi simplu n-ar fi legate, ca să poată ţine grefa în viaţă. Gâlma ar muri şi ar cădea.
E înfricoşător, dar acum, când văd pe cineva roşind, reacţia mea nu-i: o, ce drăguţ. O îmbujorare îmi aminteşte doar că sângele se află imediat sub suprafaţa oricărui lucru.[...]"

(Chuck Palahniuk, Monştri invizibili. Iaşi: Editura Polirom, 2007)